Pagini

20 noiembrie 2012

Arta conversatiei...




             Prietena mea, adoratoare  de frumos, devoratoare a bunei lecturi si iubitoare de Ileana Vulpescu si bijuteriile ei literare, te invit sa savuram impreuna cateva vorbe inteligent ticluite, care ne-au umplut momentele placute de lectura, ne-au ascutit mintea si ne-au deschis spiritul. 
             Stiu ca ai nostalgii legate de vremurile in care lectura era una din placerile cotidiene obisnuite ale varstei adolescentine si fiecare carte citita, inainte de a deveni o placere noua, era o provocare, o reduta si o victorie.
             Am recitit romanele Ilenei (dupa o lunga si nemeritata pauza) si simtind ca parca le intalneam pentru prima data, m-am redescoperit pe mine insami si am simtit nevoia sa-mi reconsider viata.
             O prietena draga spunea intr-o buna zi, ca sunt foarte rari oamenii langa care poti sta minute in sir fara sa spui nimic, dar cu care poti fi intr-o comuniune perfecta... aceia sunt cu adevarat pretiosi.
             Propun un joc tacut al conversatiei si al amintirilor, in care piesele folosite nu ne vor provoca pierderi sau neplaceri, ci dimpotriva, ne vor reimprospata si completa emotiile candva traite, un joc in care nu exista invinsi ci numai invingatori.
                                                      


~~~~~~~~~



"Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi.

Dragostea trece, şi apoi? Apoi îţi rămâne amintirea a ceva dogoritor, ca şi când ai fi pus mâna pe un fier înroşit care ţi-a lăsat un semn adânc.


N-a fost niciodata sa nu fie cumva. 

Trandafirii mor, visurile mint. 


Fericirea nu ţi-o poate da cineva, cineva ţi-o poate doar lua.

Sufletul omului e ca orice buruiana – daca nu-i dai apa la timp se vestejeste, se chirceste si moare, adica-i piere dragostea de viata.

Optimismul, speranţa sunt cele mai bune investiţii dintr-o viaţă. Oamenii sunt efemeri şi schimbători. La sfârşitul unei vieţi vezi că, afară de câteva gânduri frumoase şi de câteva închipuiri, cu nimic nu te-ai ales.

Şi binele ţi se întoarce pe lumea asta şi răul: când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Şi vorba din gură să n-o slobozi uşor că nu ştii unde loveşti cu ea. Şi nici gânduri rele să n-aveţi că vă otrăviţi sufletul. Şi nici pizmă pe ăl de e mai frumos, mai deştept sau mai avut decât noi. Că nu ştim nici unul de ce be aflăm acilea, pe pământ.


Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişânu-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!


Nu ne dăm seama că dezamăgirea este echivalentă cu un omor. M-ai omorât din imprudenţă. N-ai nicio vină. Fiindcă nu ştiai ce faci. Faţă de Dumnezeu oamenii au însă o mare infirmitate: nu iartă celor care nu ştiu ce fac.


Dragostea e ca tusea, nu o poţi ascunde.


Gândeşte-te că defectele psihice zac numai în suflet. Îţi dai seama ce infern trebuie să fie într-un suflet şchiop sau chior sau amândouă la un loc, sau câte vrei?


E atat de variata ideea despre frumusete: unii pretuiesc numai bunurile materiale şi satisfactiile pe care ti le ofera ele, altii cauta frumusetea in cat mai multa cunoastere.

Înţelegerea semenului este condiţia omului evoluat.

Nimeni nu are dreptul sa aleaga pentru altul, oricat l-ar iubi.

Ca sa-ti fie drag sa traiesti trebuie să iubesti oamenii. Sa-i iubesti. Macar cativa intr-o viata.

Cand te simti lovit, apasat de viata, trebuie mai ales atunci sa-ti indrepti ochii spre zona solara a speciei: sa asculti muzica, să recitesti o poezie, sa te uiti la un tablou. Dintr-o data, simti cum, de la nivelul ramei, fiinta ta se ridica pe verticala piscului.

In viata trebuie sa inveti sa citesti printre randuri si in oameni. Sa citesti printre vorbele lor si chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteste mai mult decat un roman-fluviu, o privire – mai mult decat o biblioteca.

O parte din om se conjugă cu verbul “a avea”, cealalta parte se conjugă cu verbul “a fi”; important este ca partea lui “a fi” sa fie măcar egala cu cea a lui “avea”. Cei pentru care “a fi” atarnă mai mult decat “a avea” sunt cei care traiesc pentru a sti, pentru a afla, ceilalti sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este marginit de obiecte ca de-un parapet. Ei sufera de o incurabila orbire spirituala.

Inteligenta nu poate schimba calitatea sufleteasca a omului.

Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi.


Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele.


Preţuiesc ceea ce trebuie să preţuieşti la un om: ce are bun.


Un obiect de cristal spart se poate perfect lipi, dar când dai cu degetul pe buza lui nu mai scoate sunetul pe care-l scoate numai cristalul întreg.

Doua ganduri sa nu te paraseasca niciodata: acela de a-ti imbogati mintea si sufletul si gandul ca suntem trecatori in lume.

Mintea şi sufletul omului nu merg întotdeauna pe aceeaşi potecă.


Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice.

In comportamentul tau fata de cineva, nu-ti lua argumentele din parerile altuia despre acel cineva.

O oaza de liniste este cred cea mai inteleapta dorinta a omului pentru viata lui. Cat de important este să traiesti macar in casa ta intr-o atmosfera de armonie sufleteasca!”




<><><><><><><>



Epilog:

Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.
(Cicero)



Cu drag,
ankladyl